Mami, tati…eu sunt aici!

Fatul simte emotiile mamei si este afectat de ele. Am auzit multi dintre noi astfel de afirmatii facute de catre specialisti.

Sunt si mame care au observat efectele starilor din timpul sarcinii asupra comportamentul nou nascutilor. Uneori si mai tarziu.

Credeam aceste lucruri. Ba chiar am observat si eu unele efecte. Dar cand am inceput sa aud oameni vorbind despre experientele din pantec, in timpul relaxarii profunde din timpul experientei QHHT^®,  am inceput sa acord si mai multa atentie acestor informatii.

Voi scrie in mare doar cateva dintre lucrurile aflate. Fiecare sa treaca prin propriul filtru si credinte. Cantariti informatia si vedeti cum rezonati cu ea.

* Au fost situatii in care sufletul copilului isi observa parintii cu mai mult sau mai putin timp inainte sa ajunga in pantec. (Nu generalizam, fiindca sunt tot felul de alte situatii).

* Au fost situatii in care oamenii povesteau cum sufletul observa familia din lumea de unde a venit (si aici au fost multiple variante despre lumea de unde veneau), sau dintr-un loc mai aproape de viitoarea mama.

* Cat fatul se afla in pantecul mamei, putea simti caldura, lumina, simtea ca primea hrana, simtea o stare de protectie.

* Cei mai multi au povestit cum puteau percepe din perspectiva sufletului aflat in fat, puteau vedea si ce se intampla in jur, iar unii au povestit si cum priveau inclusiv prin ochii mamei.

* Emotiile mamei le simteau – pe unii ii afectau, pe altii nu.

* Unii si-au amintit starea de dinainte sa se declanseze nasterea, iar altii nasterea.

* Apoi tot felul de povesti despre cum percepeau o gramada de lucruri cat erau nou nascuti.

Oare cat de des ne-am intrebat ce impact au lucrurile pe care le spunem si trairile nevindecate prin care trecem cat suntem in timpul sarcinii, in preajma partenerei sau in preajma bebelusilor?

Am vazut copii afectati, tineri afectati, dar si adulti ajunsi la 40-50 de ani, care inca mai carau in spate traume cauzate de situatii din timpul vietii in pantec sau de cand erau bebelusi.

As vrea ca citind acest articol sa intelegeti ca solutia nu este sa ne invinovatim ca parinti sau sa ne invinovatim parintii.

Cautati sprijin specializat daca simtiti nevoia, vedeti ce este de invatat, alegeti sa iesiti mai buni si intelepti din tot ceea ce s-a intamplat, munciti cu voi insiva, vindecati-va si bucurati-va de viata.

Nota: Informatiile aflate in cadrul sesiunilor QHHT^®  au iesit la iveala fara ghidaj in acest sens. Practicianul nu ghideaza intr-o directie sau alta, ci doar asista, fara sa influenteze. Oamenii respectivi si-au amintit acele momente si, in multe cazuri, tot ei au venit si cu concluzii privind relevanta informatiilor aflate. Daca treceti printr-o experienta QHHT^®, nimeni nu va poate garanta ca veti ajunge sa experimentati perioada din pantec. Daca este ceva important, Subconstientul/Sinele dumneavoastra va scoate la iveala aceste informatii. Daca nu este ceva relevant, nu veti accesa.

Daca aveti amintiri de dinainte de a ajunge in pantec, din pantec sau de cand erati bebelusi (pare incredibil dar, da, unii oameni chiar au astfel de amintiri), puteti sa le impartasiti in comentarii.